DIROBENELU
DIROBENELU
PortalAcasaCalendarFAQCautareInregistrareConectare

Distribuiți | 
 

 Munca la negru in Bruxelles

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
cora
Staff Officer
Staff Officer
avatar

feminin
Numarul mesajelor : 160
Varsta : 40
Reputatie : 0
Puncte : 4018
Data de inscriere : 13/12/2006

MesajSubiect: Munca la negru in Bruxelles   Vin Mar 07, 2008 8:57 pm

„Când o să se schimbe ceva acasă, să ne anunțați și pe noi, ca să ne întoarcem", spun muncitorii zilieri plecați să facă un ban în Capitala Europei.
Aducerea acasă a românilor plecați la lucru prin Europa nu e deloc simplă. Problema nu ține doar de diferențele de câștiguri, ci și de diferențele dintre lumi. Mulți români au plecat cu familiile și au prins deja gustul sistemului vestic.

Dimineața, trecut de ora 10. Într-o zonă apropiată de centrul Bruxelles-ului, pe o stradă cu depozite comerciale, care dă în canalul orașului, sunt înșirate grupuri de bărbați. Într-un colț, este și un grup de femei. Se vede că nu s-au întâlnit întâmplător. Scopul lor este unul foarte precis – așteaptă. Suntem pe strada pe care toți românii pribegi prin această parte de Europă o știu ca "la Canal" – locul unde aștepți să pice ceva de muncă, cel puțin pentru o zi.


O Românie în miniatură

Dacă ai prejudecăți despre cum arată românul-tip care caută de lucru la negru, uită-le. Sunt și mai tineri, și mai bătrâni. Maxx (cu doi de x, cum îmi atrage atenția), din Târgoviște, este un tânăr plin de viață, pe la vreo 20 de ani, nea Bebe Dumitrescu, un oltean vesel din Craiova, are 54.
Sunt și de la oraș, dar și de la țară, cum e cazul lui Nicu, apicultorul din Dâmbovița, cu o cușmă neagră de oaie pe cap. Unii au mai multă școală, alții mai puțină, unii sunt mai citiți, alții deloc. Enigmaticul "John/sau Ionică și e de-ajuns" este un strungar care analizează "la rece" toate câte se întâmplă. Marcel înjură generos pe toată lumea, pe muncitorii marocani, pe patronii flamanzi, dar cel mai grozav pe guvernanții și politicienii de acasă.

Aproape fără excepție, toți sunt curat îmbrăcați. "În Belgia, e altfel decât în alte părți, e alt sistem. Asta pentru că, în general, stau în garsoniere/apartamente, și nu la "părăseală", cum le spun caselor abandonate. "Aici au un alt sistem – cum e o casă în părăseală, cum o renovează", explică John. Și oamenii au parcă alt tonus: Cu poliția acum e mai liniște, iar aici nu e ca în sud: aici n-o să auzi nicodată cum am auzit eu la Torino – ce, mă, ai venit să-mi iei locul?", spune Maxx. El împarte o garsonieră pe la Gara de Nord (La fufe, zice râzând). 
„La negru" ori „cu acte"?

În grup se dezbate orice. Despre taxa auto. Cum, pe de-o parte, nea Bebe e obligat să meargă cu numere de tranzit la VW-ul pe care tocmai și l-a cumpărat, pentru că "hoții" pun mereu taxe, dar pe de altă parte, cum și "taxa asta a fost făcută pentru producătorii din țară, că nu puteau să aibă scandal, lucrează atâția oameni în uzină" – cum explică John.

Se discută dacă românii sunt sau nu oameni muncitori. Unu zice că în țară, la Vagoane Arad, suda mai mult decât o făcea în Germania, doar că la noi lipsește organizarea – acasă fiecare venea și-și dădea cu părerea. Se tratează subiectul "marocanii", care sunt mulți în Belgia. "Să le mulțumești marocanilor, că dacă nu erau ei, nu aveau românii de muncă, la început. Stăteam printre ei și, când îi lua pe ei la muncă, ne lua și pe noi, chiar dacă ne pricepeam-nu ne pricepeam.
Da, da, marocanii ne-au «plătit» școala, calificarea", spune John. Acum, marocanii stau separat, la colțul străzii, la "etranjeri", cum zice Maxx. Despre a fi cu acte sau la negru? "Nu e mare lucru să fii independent (cu acte). Trebuie să dai vreo 2.000 de euro pe an. Păi cu banii ăștia îmi plătesc chiria pe un an. Știu și independenți care vin să muncească la negru, că nu le-ajung banii", spune olteanul Bebe. 
Oamenii sunt la punct cu legislația, și așteaptă liberalizarea totală a pieței muncii. "Dar nu e chiar atât de simplu să te angajezi, că au și ei șomerii lor".


De la cât începe …întoarcerea?

Ajungem, inevitabil, la chestiune – cât câștigă? Cât mai stau pe aici? 
Începe nea Bebe, ca om care a bătut toată Europa. "Am fost prima dată la muncă și când m-am întors m-am jurat că nu mai plec. Dar, după două luni, s-au terminat banii și a trebuit să mă întorc". Le spun că acum în țară nu se vorbește decât de lipsa forței de muncă, mai ales în construcții. "Eu nu știu. Anul trecut am fost să mă angajez în Timișoara, deh, oraș mare.
Ca strungar, îmi dădeau opt milioane", zice John. "Eu zic că la 400-500 euro pe lună, s-ar întoarce. Uite eu, dacă fac banii ăștia, m-aș întoarce", spune Nicu, apicultorul. "Nici la banii ăștia nu s-ar întoarce", sar ceilalți. "Aici stai cu speranța, într-adevăr, dar și dacă prinzi de lucru, faci câteva sute în câteva zile. Și atunci, e mirajul ăsta, că sunt bani pe care nu poți să-i faci acasă. Dacă ajungi la 5.000 de euro, zici că poți face și mai mult. E și-un pic de spirit de aventură aici", explică John.

Formula supraviețuirii: muncă, speranță și un pic de aventură

Au auzit parcă de o bursă a locurilor de muncă care s-a ținut la Roma zilele trecute, să-i aducă pe români acasă. "Dom’ne, am tot auzit că încep autostrăzile, că o să crească salariile …nu știu, când s-o schimba ceva, să ne anunțați și pe noi", zice Marcel. Iau rolul avocatului "apărării": nu pot să crească prea mult salariile, că guvernul zice că e inflație, patronii că au costuri mari. "Asta ca să poată să-și ia ei mașini mereu… da’ aici (în Belgia/Europa) de ce nu mai au costuri mari și pot să dea salarii?", vine replica lui Maxx.

Cât mai stau? Tânărul Maxx mai stă cât se mai poate. Se ocupă cu "una-alta, combinații", asta "fără să bage mâna în buzunarul nimănui", după cum întăresc toți ceilalți. Pune bani de-o parte și mai timite și acasă. Între timp, își termină liceul la FF la Târgoviște, că vrea să intre apoi la Pompieri, în țară, că e salariu mare. Cu școala se descurcă: "Mai mă duc cu o atenție…".

Nicu apicultorul stă până își termină ratele la mașină și ajunge să cumpere 200 de stupi (acum are doar 60). Marcel stă să le facă câte o casă copiilor. Și-a adus toată familia aici – nevasta e femeie de menaj, copiii - prin construcții. John stă cât îl ține spiritul de aventură, Bebe, oricum nu mai e la vârsta să se angajeze în țară. Și-a adus și soția, care e tot femeie de menaj.

A trecut de 12. Din grupul meu, doar unul a prins de lucru pe ziua asta. A venit o dubiță și l-a luat. Dar oamenii nu disperă. Mai e și mâine o zi. Tinerii nu uită să-mi amintească să trimit pe mail ce o să scriu despre ei. Un puști îmi spune adresa lui: ddestinu@... D de la dani. A venit în Belgia pentru că aici lucrează părinții. 
Angajator, caut român la salariu „de Europa"

La nivel declarativ, autoritățile au anunțat declanșarea unei campanii privind readucerea muncitorilor români din străinătate. Primul eveniment oficial s-a consumat în ultima sâmbătă a lunii trecute, prin organizarea la Roma a unui târg de locuri de muncă pentru români.
Așa cum arătam în "Adevărul", la târg au venit în jur de 600 de români, în condițiile în care se estimează că numai la Roma lucrează câteva zeci de mii.

Totuși, semnalele sunt pozitive, spune Călin Roman, directorul general al grupului de construcții Selina din Oradea, una din puținele companii care au venit cu oferte la Roma. "Primim telefoane, mailuri, cam 10 apeluri pe zi. Dar cred că de-abia peste două luni vom avea un prim bilanț", spune directorul. Trebuie stabilite întâlniri pentru probele de lucru și stabilirea calificării fiecăruia.
Oferta companiei pleacă de la un minim de 500 de euro, dar, în funcție de calificare, se poate ajunge și la 800-1000 de euro. "Așa sunt salariile acum în grupul nostru, care are 1.200 de angajați. Sunt bani pe care mulți români nu îi fac nici afară. Iar aici au avantajul că sunt acasă", spune directorul Roman. Firma își propune să facă în jur de 300-400 noi angajări din rândul românilor plecați.

Cum se integrează tinerii

Povești de viață se găsesc la discreție într-un restaurant românesc din străinătate. "Aici e ca la un cabinet psihologic, fiecare simte nevoia să vorbească. Am ajuns să ghicesc cine e român încă de cum deschide ușa", spune Carmen Pop, administratorul localului Restauration Roumaine", din Bruxelles. "Iată copiii. Vin mereu pe aici. De la ei aveți ce afla".

"Copiii" sunt un grup de tineri, chiar foarte tineri. Înainte să vină ciorba, e timp pentru câteva povești. Raluca Badea, din Mizil, are 25 de ani și este de un an și jumătate la Bruxelles. Lucrează la spitalul universitar de copii "Regina Fabiola", asistentă pe sala de chirurgie. Este cea mai tânără angajată pe secția chirurgie. În spital mai lucrează 6-7 români. A pornit de la un salariu de 1.240 de euro, acum trece de 1.500 de euro. Incomparabil față de 500 de lei pe care îi câștigă foștii colegi de la Colegiul Sanitar din Ploiești.

„Nu-i ușor să reziști"

Din generația Ralucăi, cinci sunt acum în străinătate. Nu neapărat din cauza banilor nu s-ar mai întoarce. "Nu e ușor să reziști. Dar dacă văd că vrei să înveți, te ajută, se ocupă de tine, pentru că vor să aibă oameni cât mai bine pregătiți". Spitalul o ajută să-și continue studiile. Acum trimite bani acasă, dar se gândește să-și aducă aici părinții și cei șase frați. În vară, își ia mașină.

Cristina Păduraru, din Târgoviște, are 20 de ani și de-abia a venit în Bruxelles. Deocamdată face cursuri de franceză. Visul ei e să facă jurnalism și să scrie despre copiii amărâți. În Belgia, sunt tatăl și fratele, care amândoi lucrează în construcții.

Ciprian, 23 de ani, din Vălenii de Munte, a venit la Bruxelles de două luni, după trei ani de construcții în Spania. În România lucra tot în construcții, de la 16 ani. Deocamdată lucrează la negru. ("Negrul ăsta e tare, pe toți îI angajează", observă cu umor Cristina). Spune că a câștigat bine în Spania, a intrat în afacere de construcție case în țară...
Acum termină și liceul acasă, la distanță. "Cum-necum, o scoatem la capăt". 
Cristian Gherasim din Suceava are 36 de ani și este de nouă ani în Belgia. Mai întâi a lucrat într-o fabrică de mobilă, iar acum are propria firmă de construcții, cu patru angajați. Firma a început să meargă, și acum a ajuns la venituri de 46.000 de euro pe șase luni. Din 2003 și-a adus soția, copilul este aici. "Dacă rămâneam acasă nu reușeam să ajung unde sunt acum".

Frații Roșca din Roman au și ei o poveste. Răzvan are 23 de ani și a venit în Bruxelles după aproape un an petrecut într-o crescătorie flamandă de câini. S-a gândit că e vremea să pună în practică ce a învățat acasă, ca fost olimpic pe țară la electrotehnică. Și-a echivalat diploma de liceu. "N-a fost ușor: belgienii spun că diplomele noi de acasă se falsifică ușor.
Dacă era o diplomă veche, nu aveam probleme". Acum are firma proprie de "Eclairage interieur-exterieur". În portbagajul mașinii, un Audi, are mereu pregătită trusa cu scule. Și-a convins și fratele mai mic, Andrei, să vină în Belgia. Andrei, tot olimpic la electrotehnică, vine după doi ani de Olanda, și s-a angajat în construcții.

Vine ciorba de burtă. Copiii sunt bucuroși. "Cine se roagă?", întreabă Raluca. Sunt toți "neoprotestanți" și cântă în corul bisericii. Pleacă în turnee cu corul…

Sursa: Adevarul.ro
Sus In jos
 
Munca la negru in Bruxelles
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1
 Subiecte similare
-
» Karagül . Trandafirul negru - episoade online
» Trandafirul negru rezumat
» Hai sa slabim ! (9)
» Ayșe
» Serdar

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
DIROBENELU :: NEWS-
Mergi direct la:  
|
creeaza un forum | © phpBB | Forum gratuit de suport | Semnaleaza un abuz | Creeaza-ti propriul blog gratuit